Ma uitam la o emisiune pe Realitatea in care au ajuns la un moment dat sa discute despre faptul daca Gigi Becali are imunitate daca ajunge in Parlamentul European. Cum nu au gasit raspunsul la aceasta intrebare, unul dintre invitati promitand ca o sa studieze problema, m-am gandit sa fac un pic de lumina:
Da, parlamentarii europeni beneficiaza de imunitate parlamentara.
"Imunitatea membrilor este reglementată de protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene.Aceasta prevede ca membrii Parlamentului European să se bucure de aceeaşi imunitate ca şi parlamentarii naţionali şi, aflaţi pe teritoriul altui stat membru al Uniunii, să aibă imunitate faţă de eventuale măsuri de detenţie sau imunitate jurisdicţională. în orice caz, membrii au imunitate arunci când călătoresc spre sau dinspre Parlament. Imunitatea este ridicată atunci când un membru este surprins comiţând fapte penale. Imunitatea parlamentară poate fi, de asemenea, ridicată doar de către Parlamentul European, la cererea autorităţilor legale din statele membre, permiţând astfel respectivilor membri să se înfăţişeze în faţa unei instanţe". - Richard Corbett, Francis Jacobs, Michael Shackleton, Parlamentul European, Editura Monitorul Oficial, Bucuresti, 2007.
In cartea citata mai sus se mai spune cu privire la acest subiect:
"In numeroasele sale rapoarte privind cererile de ridicare a imunităţii, Parlamentul a stabilit o serie de principii de bază, printre care cel mai important este cel potrivit căruia imunitatea nu este ridicată dacă faptele pentru care un membru este acuzat fac parte din activităţile sale politice, în majoritatea cazurilor, dintre care o mare parte vizează afirmaţii controversate din partea unor membri sau participanţi la demonstraţii neautorizate, Parlamentul nu a fost de acord cu ridicarea imunităţii, între alegerile din 1979 şi cele din 2004, au fost înaintate 114 cereri de ridicare a imunităţii de către autorităţile naţionale (sau, în cadrul unor proceduri specifice, Parlamentul a fost solicitat să intervină pentru a susţine imunitatea unui membru). In doar 24 de cazuri imunitatea a fost ridicată (sau nu a fost apărată imunitatea unui mnembru). Printre cazurile care au dus la propuneri de ridicare a imunităţii se numără acuzaţiile de corupţie sau activităţi criminale grave (de exemplu deturnare de fonduri, fraudă, participare la activităţile Camorrei, acordare de asistenţă unor infractori etc.), dar şi fapte minore sau cu caracter non-politic, precum parcarea în locuri interzise sau nedeclararea unui accident rutier. Au existat, bineînţeles, şi cazuri controversate, în decembrie 1989, imunitatea lui Jean-Marie Le Pen a fost ridicată cu o majoritate covârşitoare
"după o dezbatere aprinsă cu privire la natura extrem de controversată a remarcilor pentru care era acuzat, dacă acestea justificau sau nu abandonarea preocupării constante a Parlamentului de a proteja exprimarea de către membrii săi a opiniilor lor politice. Astfel, Parlamentul a respins decizia la limită a comisiei sale competente (10 la 9, cu două abţineri), de a nu ridica imunitatea lui Le Pen. Imunitatea acestuia a fost ridicată în circumstanţe similare, ca urmare a unei alte acuzaţii, în cadrul plenarei din martie 1990, şi ulterior la 6 octombrie 1998, ca urmare a unei cereri înaintate, de această dată, nu de către autorităţile franceze, ci de către cele germane.
Cererea din partea instanţei spaniole de a ridica imunitatea lui Silvio Berlusconi, nu cu mult timp înainte ca acesta să devină prim-ministru al Italiei, a fost respinsă când preşedintele Parlamentului, la acel moment Nicole Fontaine, a hotărât că această cerere nu a fost înaintată Parlamentului de către autoritatea guvernamentală în drept"."
Tot cu privire la subiectul imunitatii parlamentare europene sunt bine de citat si urmatoarele explicatii postate pe site-ul Parlamentului european:
Imunitatea este un privilegiu nejustificat al membrilor parlamentelor naţionale şi al deputaţilor europeni
Fals
Imunitatea parlamentară este concepută ca mijloc de apărare a Parlamentului, în calitatea sa de instituţie aleasă în mod democratic, fiind menită să protejeze independenţa colectivă a acestuia de presiunile exterioare şi să garanteze membrilor săi libertatea de exprimare şi acţiune în îndeplinirea sarcinilor lor.
Preşedintele Comisiei pentru afaceri juridice, Giuseppe Gargani a declarat că „imunitatea ar trebui văzută nu ca o impunitate, ci ca o posibilitate de exercitare a mandatului.
Imunitatea a fost inclusă în legislaţia UE încă din 1965. „Membrii Adunării nu pot fi cercetaţi, reţinuţi sau urmăriţi datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcţiilor lor.”
Tipul de imunitate poate varia de la un deputat la altul
Adevărat
Pe lângă dispoziţiile UE de ordin general, menţionate mai sus, deputaţii europeni sunt aleşi în conformitate cu legislaţia electorală naţională şi, în consecinţă, au aceleaşi privilegii şi imunităţi ca şi membrii parlamentelor naţionale. În anumite state, imunitatea este limitată la garantarea libertăţii de exprimare în cadrul dezbaterilor parlamentare, în timp ce în alte ţări aceasta permite protejarea parlamentarilor în mai mare măsură împotriva urmăririlor judiciare.
Deputaţii europeni nu pot risca pedeapsa cu închisoarea
Fals
Imunitatea parlamentară nu permite deputaţilor europeni care au încălcat legea să scape nepedepsiţi. În calitate de votant, fiecare dintre noi se aşteaptă ca reprezentanţii noştri să fie persoane oneste şi de bună credinţă. Acelaşi lucru îl aşteaptă şi Parlamentul European de la membrii săi. Parlamentul trebuie, astfel, să asigure echilibrul între garantarea independenţei deputaţilor şi necesitatea apărării integrităţii sale ca adunare legislativă democratică. În momentul în care Parlamentul este convins că este vorba despre un caz de încălcare a legii, acesta poate să ridice imunitatea parlamentară, astfel încât respectivul deputat să poată fi urmărit în justiţie.
Deputaţii îşi pot pierde imunitatea
Adevărat
Regulamentul de procedură al Parlamentului European prevede modalităţile prin care un deputat european îşi poate pierde imunitatea:
* Orice cerere de ridicare a imunităţii unui deputat european adresată de un stat membru Parlamentului European trebuie anunţată în plen. Deputaţii au dreptul să îşi apere imunitatea.
* Comisia pentru Afaceri juridice recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunităţii sau a cererii de apărare a imunităţilor şi privilegiilor. Aceasta poate solicita autorităţii care a adresat cererea să explice sau să clarifice respectiva cerere.
* În raportul său, comisia indică dacă autoritatea naţională are competenţa necesară şi dacă cererea este acceptabilă. Aceasta nu judecă cazul deputatului european sau opiniile sau faptele atribuite acestuia şi utilizate pentru justificarea cererii.
* Deputaţii europeni discută cazul în cursul următoarei perioade de sesiune. După dezbatere, se procedează la vot separat pentru fiecare propunere conţinută în raport.
* Preşedintele comunică imediat decizia Parlamentului deputatului şi autorităţii naţionale în cauză.
Un deputat european îşi păstrează locul în Parlament chiar dacă îi este ridicată imunitatea
Depinde
Ridicarea imunităţii nu reprezintă un verdict de vinovăţie, ci doar oferă posibilitatea autorităţilor judiciare să îl urmărească pe deputatul respectiv în justiţie. Chiar dacă deputatul respectiv este găsit vinovat, dreptul de a-şi păstra locul în Parlamentul European este o problemă separată faţă de problema imunităţii, având în vedere că diverse state membre au diferite criterii pentru ridicarea dreptului de deţinere a unui mandat electoral. Deoarece deputaţii europeni sunt aleşi în conformitate cu legislaţia electorală naţională, este la latitudinea autorităţilor statelor membre să decidă dacă pune capăt mandatului unui deputat găsit vinovat de o infracţiune.
Explicatii preluate de pe http://www.europarl.europa.eu - Imunitatea parlamentară: adevăruri şi neadevăruri
Iata ce spune Regulamentul Parlamentului European:
Articolul 5 : Privilegii şi imunităţi
(1) Deputaţii se bucură de privilegiile şi imunităţile prevăzute de Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene.
(2) Legitimaţiile care asigură deputaţilor libera circulaţie în statele membre sunt eliberate de Preşedintele Parlamentului, după ce a fost primită notificarea privind alegerea acestora.
(3) Deputaţii au dreptul de a consulta orice dosar aflat în posesia Parlamentului sau a unei comisii, cu excepţia dosarelor şi conturilor personale pe care sunt autorizaţi să le consulte numai deputaţii în cauză. Excepţiile de la acest principiu în vederea tratării documentelor la care accesul publicului poate fi interzis în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei sunt prevăzute în anexa VII la prezentul regulament.
A se vedea si:
Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene (în engleză)
Comisia pentru Afaceri juridice
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu